Venitul (status): Distribuția veniturilor indică puternice disparități spațiale. Veniturile ridicate sunt concentrate în zonele urbanizate. În plus, găsim un cluster spațial cu venituri ridicate în zona de centru a țării. Venitul mediu la nivel național e 3857 lei. Cel mai înalt nivel al veniturilor e în București (6057 lei), iar cel mai jos în Bistrița-Năsăud (3365 lei). Din cauza oportunităților reduse, zonele rurale rămân cu mult în urma zonelor urbane, dinamice economic.
Venitul (evoluție): Evoluția veniturilor în intervalul 2014-2018 subliniază disparitățile semnificative dintre rural și urban. În ultimii ani, România a cunoscut o puternică creștere economică, dar și o adâncire a disparităților spațiale. Zonele rurale și cele dominate de vechile industrii, cum e Gorj, au cunoscut creșteri modeste a nivelului veniturilor (+1400 lei), în timp ce zonele urbane, cum e Bucureștiul, au cunoscut creșteri puternice (+2719 lei). Zonele din centrul țării au fost și ele marcate de creșteri semnificative.
Speranța de viață (status): Avem disparități semnificative între clusterele spațiale în ceea ce privește speranța de viață în România. În 2019, speranța medie de viață era de 75.6 ani, cel mai mare nivel fiind în Valcea (80.8 ani) și cel mai scăzut în Tulcea (73.7). Multe regiuni din estul și sud-estul țării au o speranță de viață scăzută, în timp ce regiunile urbane, în special cele din centrul țării, au o speranță de viață crescută.
Speranța de viață (evoluție): Evoluția speranței de viață din 1990 până în 2019 scoate în evidență o adâncire a decalajelor. În medie, speranța de viață a crescut cu 6.2 ani. Cea mai mare creștere se înregistrează în Vâlcea (+10.9 ani), iar cea mai scăzută în Tulcea (+4 ani). Din nou, suntem în fața unei remarcabile creșteri îm zonele urbane, cum e București, Timiș sau Cluj. De asemenea, avem disparități semnificative între vestul și estul României. O excepție e Constanța, unde am avut a doua cea mai mare creștere a speranței de viață (+8.6 ani) de la căderea socialismului.
Medici de familie (status): Distribuția medicilor de familie indică un puternic dezechilibru între estul și vestul României. Numărul mediu al doctorilor de familie la 100,000 de locuitori e de 57.3. Bucureștiul se află în topul clasamentului (99.2), în timp ce Ilfov (36.3) se situează pe ultimul loc. Ambele reprezintă niște excepții, întrucît Ilfovul e regiunea din împrejurimile Bucureștiului. Pe locul doi se situează Timiș (84.7), județ aflat în apropierea frontierei vestice, iar pe penultimul loc în clasament se află Călărași (39.9), județ situat în partea de est a țării.
Cazuri de tuberculoză (situație): Există mari disparități regionale. Cel mai mare număr de cazuri de tuberculoză pe cap de locuitor se regăsesc în regiunile de frontieră sudice și estice ale României, precum Teleorman (90,5) și Constanța (83,4). Valori mici pot fi găsite în centrul României (Covasna, Bistrița-Năsăud, Sibiu) și în special în Harghita (18,6).
Cazuri de tuberculoză (evoluție): În timp ce numărul cazurilor de tuberculoză la 100.000 de locuitori scădea în toată țara, unele provincii precum Timiș (+10.3) și Vrancea (+10.1) au înregistrat creșteri semnificative. Cu toate acestea, nu există modele spațiale clare.
Decalajul salarial între femei și bărbați (situație): România are una dintre cele mai scăzute diferențe salariale între femei și bărbați din UE. În medie, venitul femeilor este egal cu aproximativ 96,7% din venitul bărbaților, dar există diferențe regionale semnificative, care sunt strâns legate de dezvoltarea economică generală a unei regiuni. În regiunile mai puțin dezvoltate precum Vaslui (112%) sau Botoșani (111,6%), femeile obțin de obicei venituri mai mari decât bărbații. În regiunile cu un grad mai mare de industrializare și/ sau urbanizare, precum Ilfov (87,5%) și Prahova (92,2%), femeile au un venit mai mic în comparație cu bărbații.
